1 Poem. Al lui Asáf. De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? Pentru ce s-a aprins mânia ta împotriva turmei păşunii tale?
2 Adu-ţi aminte de adunarea ta, pe care ai câştigat-o odinioară, de tribul pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta, de Muntele Siónului, pe care [ţi-ai stabilit] locuinţa!
3 Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit, duşmanul a devastat totul în sanctuarul tău!
4 Asupritorii tăi au scos răgete în mijlocul templului tău. În locul semnelor noastre, şi-au pus însemnele lor.
5 Ca unii ce ridică securea într-un desiş de codru,
6 aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane porţile sale.
7 Au pus foc sanctuarului tău; au pângărit şi au dărâmat până la pământ locuinţa numelui tău.
8 Au zis în inima lor: „Să-i distrugem pe toţi!”; au ars toate lăcaşurile lui Dumnezeu din ţară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem, nu mai e niciun profet şi nimeni dintre noi nu ştie până când.
10 Până când, Dumnezeule, ne va insulta asupritorul? Oare va dispreţui duşmanul numele tău la nesfârşit?
11 De ce ţi-ai îndepărtat mâna ta [de la noi] şi ţii nemişcată dreapta ta?
12 Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri străvechi, cel care săvârşeşte mântuirea pe faţa pământului.
13 Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monştrilor în ape.
14 Tu ai zdrobit capetele Leviatánului, le-ai dat ca hrană unui popor din pustiu.
15 Ai făcut să ţâşnească izvoare şi pâraie, tu ai secat râurile veşnic [curgătoare].
16 A ta este ziua şi a ta este noaptea, tu ai creat luna şi soarele.
17 Tu ai fixat toate marginile pământului, vara şi iarna tu le-ai făcut.
18 Adu-ţi aminte: duşmanul l-a insultat pe Domnul şi un popor nebun a defăimat numele tău!
19 Să nu dai fiarelor sufletul turturelei tale, viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată!
20 Priveşte la alianţa ta, căci toate colţurile ascunse ale ţării sunt pline de cuiburi ale violenţei!
21 Cel asuprit să nu plece umilit de la tine, cel sărac şi cel sărman să laude numele tău!
22 Ridică-te, Dumnezeule, apără cauza ta; adu-ţi aminte cum te insultă cel nebun toată ziua!
23 Nu uita strigătul potrivnicilor tăi, larma celor care se ridică împotriva ta!
Versículos relacionados com Cartea Psalmilor, 74:
Psalmul 74 este un lament al poporului Israel pentru distrugerea templului și a orașului Ierusalim. În Psalm, autorul îl cheamă pe Dumnezeu să intervină și să -și restabilească țara și poporul său. Următoarele versete sunt legate de subiectele abordate în acest psalm:
Lamentații 5:20: "De ce ne uiți pentru totdeauna și ne abandonează atât de mult timp?" Acest verset este un lament similar cu cel al Psalmului 74, în care autorul pune la îndoială absența aparentă a lui Dumnezeu pe fondul suferinței poporului său.
Isaia 64:11-12: "Casa noastră sfântă și glorioasă, unde strămoșii noștri te-au lăudat, a fost arsă; și tot ce aveam prețioase au fost ruinate. Te vei controla înainte de toate acestea, Doamne? Și ne vei pedepsi și mai mult?" Aceste versete exprimă, de asemenea, durerea și frustrarea oamenilor înainte de distrugerea orașului lor și a templului lui Dumnezeu.
Ieremia 52:13: „Au ars casa Domnului, au distrus zidurile Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor lor și au distrus tot ceea ce era prețios pentru poporul lui Dumnezeu”. Acest verset oferă o relatare istorică a distrugerii Ierusalimului și a Templului lui Dumnezeu de către babilonieni, care este tema principală a Psalmului 74.
2 Regi 25:9: „Au ars casa Domnului, Palatului Regal și toate casele Ierusalimului; au dat foc tuturor clădirilor importante”. Acest verset descrie, de asemenea, distrugerea Ierusalimului și a templului pentru babilonieni și este similar cu contul din Ieremia 52:13.
Psalmul 79:1: „Dumnezeule, națiunile au invadat moștenirea voastră; v -au profanat templul sfânt și au redus Ierusalimul la ruine”. Acest verset este similar cu Psalmul 74, deoarece exprimă și durerea oamenilor înainte de distrugerea templului și a orașului.
Capítulos: