1 În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul, să nu fiu nicicând făcut de ruşine!
2 În dreptatea ta, eliberează-mă şi scapă-mă, pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu, spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti, pentru că [numai] tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare.
4 Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege, din mâinile celui nelegiuit şi viclean!
5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea, Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6 În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele, încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu; în tine este lauda mea de-a pururi.
7 Ca o minune am ajuns pentru mulţi şi tu eşti refugiul meu puternic.
8 Să se umple gura mea de lauda ta, toată ziua să fie plină de preamărirea ta!
9 Nu mă respinge în timpul bătrâneţii [mele]; nu mă părăsi când mi se termină puterile!
10 Căci duşmanii mei vorbesc împotriva mea şi cei care pândesc sufletul meu se sfătuiesc împreună:
11 „Dumnezeu l-a părăsit. Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu este cine să-l scape!”.
12 Dumnezeule, nu te îndepărta de mine; Dumnezeul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi!
13 Să fie făcuţi de ruşine şi să piară cei potrivnici sufletului meu, să fie acoperiţi de ocară şi umilire cei care caută răul meu!
14 Eu îmi voi pune întotdeauna speranţa [în tine] şi te voi lăuda tot mai mult.
15 Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta, chiar dacă nu cunosc numărul lor.
16 Voi povesti faptele de vitejie ale Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte că dreptatea este numai a ta.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe, iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale.
18 Nici la bătrâneţe şi cărunteţe, Dumnezeule, să nu mă părăseşti, ca să fac cunoscută puterea ta generaţiei [de acum] şi vitejia ta, celei care va veni.
19 Dreptatea ta, Dumnezeule, e până la ceruri, tu, care ai făcut fapte măreţe, Dumnezeule, cine este asemenea ţie?
20 Tu m-ai făcut să văd rele şi strâmtorări multe; dar din nou îmi vei da viaţă şi mă vei face să urc din nou din abisurile pământului.
21 Vei înmulţi mărirea mea şi, când te vei întoarce, mă vei mângâia.
22 Iar eu voi lăuda fidelitatea ta, Dumnezeul meu, în sunet de alăută şi îţi voi cânta din harpă, ţie, Sfântul lui Israél.
23 Vor striga de bucurie buzele mele când îţi voi cânta şi sufletul meu, pe care l-ai răscumpărat,
24 căci şi limba mea ziua întreagă va medita la dreptatea ta. Vor fi făcuţi de ruşine şi de ocară cei care caută răul.
Versículos relacionados com Cartea Psalmilor, 71:
Psalmul 71 este un psalm de cerere și încredere în Dumnezeu în mijlocul dificultăților și persecuției. Psalmistul solicită protecția și mântuirea lui Dumnezeu și își plasează credința în el ca speranță și refugiu. Versurile alese sunt:
Isaia 46:4: "Până la bătrânețe, voi fi la fel și chiar și la conservele pe care le voi aduce; am făcut -o și vă voi aduce și vă voi aduce și vă voi păstra." Acest verset vorbește despre credincioșia lui Dumnezeu pentru a avea grijă și a -și proteja poporul, chiar și la bătrânețe.
Psalmul 22:9-10: „Dar tu ești cel care m-a scos din pântece; m-ai păstrat încredințat sânilor mamei mele. Despre tine am fost aruncat de la mamă; tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.” Acest verset vorbește despre încrederea psalmistului în Dumnezeu de la nașterea și dependența totală de Dumnezeu.
Psalmul 31:1-2: "În tine, Doamne, am încredere; nu mă lăsa niciodată confuz. Scoate-mă pentru dreptatea ta și fă-mă să scap; include urechile tale către mine și salvează-mă." Acest verset exprimă încrederea psalmistului în Dumnezeu și cererea lui de protecție și mântuire.
Psalmul 46:1-3: "Dumnezeu este refugiul și cetatea noastră, un ajutor foarte prezent în angoasă. Prin urmare, nu ne vom teme, chiar dacă pământul se mișcă și chiar dacă dealurile se proiectează la mijlocul mărilor; chiar dacă Apele pe care le aleargă și se spumă, chiar dacă dealurile sunt zguduite de vitejia lor. " Acest verset vorbește despre protecția lui Dumnezeu și cetatea în mijlocul unor situații dificile și periculoase.
Psalmul 73:26: „Carnea și inima mea se estompează, dar Dumnezeu este cetatea inimii mele și porțiunea mea pentru totdeauna”. Acest verset vorbește despre dependența psalmistului de Dumnezeu chiar și în mijlocul slăbiciunilor și dificultăților Sale, recunoscând că numai în Dumnezeu poate găsi puterea și traiul.
Capítulos: