Apocalipsul sf. apostol Ioan, 10
1. Şi am văzut un alt înger puternic coborând din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului său era curcubeul, faţa lui era ca soarele, iar picioarele lui, ca nişte stâlpi de foc.
2. El avea în mână o carte mică, deschisă. Şi-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ
3. şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Când a strigat el, au răsunat cu vuiet cele şapte tunete,
4. iar când au răsunat cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit un glas din cer, spunând: „Sigilează ceea ce au vorbit cele şapte tunete şi nu le scrie!”.
5. Atunci, îngerul pe care-l văzusem stând [în picioare] pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer
6. şi a jurat pe cel care este viu în vecii vecilor, pe cel care a creat cerul şi cele ce sunt pe el, pământul şi cele ce sunt pe el, marea şi cele ce sunt în ea: „Nu va mai fi timp!”.
7. Însă în zilele când va vorbi cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să sune din trâmbiţă, se va împlini misterul lui Dumnezeu, aşa cum le-a vestit el slujitorilor săi, profeţilor.
8. Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, spunând: „Du-te şi ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”.
9. M-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cartea cea mică, dar el mi-a zis: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru stomacul tău, dar în gură va fi dulce ca mierea”.
10. Atunci am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o. Ea era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o, mi s-a umplut stomacul de amărăciune.
11. Apoi mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou cu privire la popoare, naţiuni, limbi şi multe regate”.