Trouvé 87 Résultats pour: tată etern
Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu nuiaua oamenilor şi cu lovituri ale fiilor oamenilor; (Cartea a doua a lui Samuél 7, 14)
Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu; nu voi îndepărta îndurarea mea de la el aşa cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta. (Cartea întâi a Cronicilor 17, 13)
El va zidi o casă pentru numele meu. El îmi va fi mie fiu, iar eu îi voi fi lui tată. Voi întări tronul lui de domnie peste Israél pentru totdeauna». (Cartea întâi a Cronicilor 22, 10)
El mi-a zis: «Fiul tău Solomón, el va zidi casa mea şi curţile mele, căci l-am ales să-mi fie mie fiu, iar eu îi voi fi lui tată. (Cartea întâi a Cronicilor 28, 6)
[A treia zeciuială] o dădeam orfanilor, văduvelor şi prozeliţilor care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam şi le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise şi după poruncile pe care le dăduse Debóra, mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan şi a murit. (Cartea lui Tobía 1, 8)
Tobía s-a dus să caute pe cineva sărac dintre fraţii noştri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!”. Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piaţă după ce tocmai l-au strangulat!”. (Cartea lui Tobía 2, 3)
Tobía, răspunzând, i-a zis lui Tobít, tatăl său: „Tată, toate câte mi le-ai poruncit le voi face. (Cartea lui Tobía 5, 1)
Tobía s-a dus şi l-a chemat: „Tinere, tata te cheamă!”. A venit la el şi l-a salutat el mai întâi pe Tobít: „Să ai parte de multe bucurii!”. Tobít i-a răspuns, zicându-i: „De ce aş avea să mă bucur? Căci sunt cu ochi neputincioşi şi nu văd lumina cerului, ci zac în întuneric asemenea morţilor care nu văd lumina. Deşi trăiesc, sunt printre morţi; aud glasul oamenilor, dar nu-i văd”. [Rafaél] i-a zis: „Ai încredere că vei fi în curând vindecat de Dumnezeu; ai încredere!”. Tobít i-a răspuns: „Tobía, fiul meu, vrea să meargă în Média. Vei putea merge împreună cu el ca să-l conduci? Îţi voi da plată, frate”. El i-a zis: „Pot să merg cu el, ştiu toate drumurile. Am călătorit de multe ori în Média şi am străbătut toate câmpiile şi munţii ei şi-i cunosc toate drumurile”. (Cartea lui Tobía 5, 10)
Raguél a sărit în picioare, l-a îmbrăţişat şi a plâns. Apoi i-a zis: „Binecuvântarea să fie cu tine, copile! Eşti [fiul] unui tată cinstit şi bun. O, ce rău nefericit că a fost orbit un om drept şi care dădea de pomană!”. Şi, căzând pe grumazul lui Tobía, fratele său, a plâns. (Cartea lui Tobía 7, 6)
Când s-au împlinit cele paisprezece zile de nuntă pe care Raguél jurase să le facă pentru fiica lui, Tobía a mers la el şi i-a zis: „Lasă-mă să plec, căci eu ştiu că tatăl meu şi mama mea nu cred că mă vor mai vedea! Acum, te rog, tată, lasă-mă să merg la tatăl meu, căci ţi-am făcut cunoscut cum l-am lăsat!”. (Cartea lui Tobía 10, 8)
Tobía a mers către el cu fierea peştelui în mână. I-a suflat pe ochi, l-a prins şi i-a zis: „Ai încredere, tată!”. A pus medicamentul şi l-a ţinut acolo. (Cartea lui Tobía 11, 11)
El i-a zis: „Tată, cât să-i dau ca plată? Nu aş rămâne păgubit nici dacă i-aş da jumătate din bunurile pe care le-am adus cu mine. (Cartea lui Tobía 12, 2)