Löydetty 560 Tulokset: oameni
„Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi [căruia] nu-i era ruşine de oameni. (Evanghelia după sf. Luca 18, 2)
Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, (Evanghelia după sf. Luca 18, 4)
„Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş. (Evanghelia după sf. Luca 18, 10)
Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. (Evanghelia după sf. Luca 18, 11)
El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”. (Evanghelia după sf. Luca 18, 27)
botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?”! (Evanghelia după sf. Luca 20, 4)
Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că ei sunt convinşi că Ioan este un profet”. (Evanghelia după sf. Luca 20, 6)
Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi oameni în haine strălucitoare. (Evanghelia după sf. Luca 24, 4)
Eu nu primesc glorie de la oameni, (Evanghelia după sf. Ioan 5, 41)
Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!”. În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. (Evanghelia după sf. Ioan 6, 10)
Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. (Evanghelia după sf. Ioan 8, 17)
Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără învăţătură şi necunoscători, au rămas uimiţi. Îi recunoşteau că fuseseră cu Isus. (Faptele Apostolilor 4, 13)