Found 12 Results for: Invidie
De ce sunteţi plini de invidie, voi, munţi cu vârfuri înalte, pe muntele pe care Dumnezeu şi l-a dorit ca lăcaş al său? Domnul va locui [acolo] de-a pururi. (Cartea Psalmilor 68, 17)
Ei încredinţează unui singur om să fie conducătorul lor în fiecare an şi să stăpânească peste toată ţara lor. Toţi ascultau de unul singur şi nu era invidie şi gelozie între ei. (Cartea întâi a Macabéilor 8, 16)
Fără înşelăciune am învăţat-o şi fără invidie o învăţ [altora], bogăţia ei nu o ascund. (Cartea Înţelepciunii 7, 13)
[toţi sunt apăsaţi de] furie, invidie, tulburare şi zbucium, teamă de moarte, rivalitate şi dezbinare. Chiar şi în timpul odihnei în aşternut, somnul nopţii le schimbă cunoştinţele. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 5)
Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui. (Evanghelia după sf. Matei 27, 18)
Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. (Evanghelia după sf. Marcu 15, 10)
Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi contraziceau cele spuse de Paul insultându-l. (Faptele Apostolilor 13, 45)
Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu, plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înşelătorie; ei sunt bârfitori, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 1, 29)
pentru că sunteţi încă [oameni] de carne. Într-adevăr, când între voi există invidie şi ceartă, nu sunteţi oare [oameni] de carne şi nu umblaţi în felul oamenilor? (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 3, 3)
Unii, ce-i drept, îl predică pe Cristos din invidie sau din [duh] de ceartă, pe când alţii, din bunăvoinţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Filipéni 1, 15)
Căci şi noi eram odinioară nişte nechibzuiţi, neascultători, rătăciţi, subjugaţi de pofte şi plăceri de multe feluri, petrecându-ne [viaţa] în răutate şi invidie, urâţi şi urându-ne unii pe alţii. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Tit 3, 3)
Aşadar, îndepărtând toată răutatea şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi orice vorbire de rău, (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 2, 1)