Evanghelia după sf. Ioan, 12

1. (Mt 26,6-13; Mc 14,3-9) Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betánia, unde era Lazăr pe care Isus îl înviase din morţi.

2. Au făcut acolo pentru el un ospăţ; Márta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el.

3. Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei.

4. Iúda Iscarióteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze –, a spus:

5. „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinári şi să se dea săracilor?”.

6. Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura [din] ce se punea în ea.

7. Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta.

8. Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi; pe mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna”.

9. Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că este acolo şi a venit nu numai datorită lui Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi.

10. Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr,

11. pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

12. (Mt 21,1-16; Mc 11,1-11; Lc 19,28-40) În ziua următoare, mulţimea numeroasă care venise pentru sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalím,

13. a luat ramuri de palmier, a ieşit în întâmpinarea lui şi striga: „Osana! Binecuvântat cel care vine în numele Domnului, regele lui Israél!”.

14. Isus, găsind un măgăruş, s-a aşezat pe el, după cum este scris:

15. „Nu te teme, fiică a Siónului, iată, regele tău vine aşezat pe un mânz de măgar!”.

16. La început, discipolii lui n-au înţeles acestea, însă când Isus a fost glorificat, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre el şi că au făcut acestea pentru el.

17. Aşadar, mulţimea, care fusese cu el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie.

18. De aceea i-a ieşit mulţimea în întâmpinare, pentru că a auzit că el a făcut semnul acesta.

19. Atunci, fariseii au zis unii către alţii: „Vedeţi că nu reuşiţi nimic! Iată, lumea s-a dus după el!”.

20. Printre cei care au urcat să se prosterne de sărbători erau unii greci.

21. Aceştia s-au apropiat de Fílip, cel care era din Betsáida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”.

22. Fílip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Fílip au venit şi i-au spus lui Isus.

23. Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat.

24. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult.

25. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică.

26. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

27. Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta.

28. Tată, glorifică numele tău!”. Atunci a venit o voce din cer: „L-am glorificat şi iarăşi îl voi glorifica”.

29. Mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea că a fost un tunet; alţii ziceau: „Un înger i-a vorbit”.

30. Isus a răspuns: „Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi.

31. Acum este judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară,

32. iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”.

33. Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.

34. Atunci mulţimea a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristos rămâne în veci. Cum poţi tu să spui că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?”.

35. Dar Isus le-a zis: „Încă puţin timp mai este lumina cu voi. Umblaţi cât timp aveţi lumina ca să nu vă prindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.

36. Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii!”. Isus a spus acestea şi, plecând, s-a ascuns de ei.

37. Deşi a făcut atâtea semne înaintea lor, totuşi ei nu au crezut în el,

38. ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese profetul Isaía: „Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi şi cui i-a fost descoperit braţul Domnului?”.

39. Isaía a spus, de asemenea, de ce nu puteau să creadă:

40. „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, iar eu să-i vindec”.

41. Isaía a spus aceasta pentru că a văzut gloria lui şi a vorbit despre el.

42. Cu toate acestea, chiar şi mulţi dintre conducători au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu o mărturiseau deschis, ca nu cumva să fie excluşi din sinagogă,

43. căci iubeau mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.

44. Atunci Isus a strigat şi a zis: „Cine crede în mine nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis,

45. şi cine mă vede îl vede pe cel care m-a trimis.

46. Eu, lumina, am venit în lume pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric.

47. Dacă cineva aude cuvintele mele, şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, pentru că nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

48. Cine mă respinge şi nu primeşte cuvintele mele îşi are judecătorul: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de pe urmă,

49. pentru că nu am vorbit de la mine însumi, ci acela care m-a trimis, Tatăl, mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun.

50. Şi ştiu că porunca lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea ce spun eu, aşa spun cum mi le-a spus Tatăl”.