1. Al lui Davíd. Fă-mi judecată, Doamne, căci eu am umblat în neprihănire! În Domnul mi-am pus încrederea şi nu mă voi clătina.

2. Cercetează-mă, Doamne, şi pune-mă la încercare, verifică în foc rărunchii mei şi inima mea,

3. căci bunătatea ta este înaintea ochilor mei şi umblu în adevărul tău!

4. Nu am stat cu cei [care iubesc] vanitatea şi nu voi intra printre cei făţarnici.

5. Am urât adunarea răufăcătorilor şi nu voi şedea împreună cu cei nelegiuiţi.

6. Îmi voi spăla mâinile în nevinovăţie şi voi înconjura altarul tău, Doamne,

7. ca să fac să răsune cântarea de mulţumire şi să istorisesc toate faptele tale minunate.

8. Doamne, iubesc spaţiul casei tale, locul în care locuieşte gloria ta!

9. Să nu iei sufletul meu [laolaltă] cu cei păcătoşi şi viaţa mea cu cea a vărsătorilor de sânge,

10. în mâinile cărora este nelegiuire şi a căror dreaptă este plină de mită!

11. Dar eu umblu în neprihănirea mea, răscumpără-mă şi îndură-te de mine!

12. Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă; în adunări îl voi binecuvânta pe Domnul.





“O Senhor sempre orienta e chama; mas não se quer segui-lo e responder-lhe, pois só se vê os próprios interesses. Às vezes, pelo fato de se ouvir sempre a Sua voz, ninguém mais se apercebe dela; mas o Senhor ilumina e chama. São os homens que se colocam na posição de não conseguir mais escutar.” São Padre Pio de Pietrelcina