1. Domnul i-a zis lui Moise:

2. „Vorbeşte-le fiilor lui Israél şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele

3. şi veţi aduce Domnului o jertfă prin foc sau o ardere de tot sau o jertfă adusă pentru împlinirea unui vot sau a unui dar de bunăvoie sau la sărbătorile voastre hotărâte, ca să fie mireasmă plăcută Domnului din cirezile sau turmele voastre,

4. cel ce aduce Domnului darul lui să aducă ofrandă o zecime [dintr-o éfă] de făină aleasă, frământată cu un sfert de hin de untdelemn;

5. iar vin, ca jertfă de băutură, să aduci un sfert de hin pentru un miel, pe lângă arderea de tot sau jertfa!

6. Pentru un berbec, să aduci ca ofrandă două zecimi [dintr-o éfă] de făină aleasă frământată cu o treime dintr-un hin de untdelemn,

7. iar vin, ca jertfă de băutură, să aduci o treime dintr-un hin, mireasmă plăcută Domnului.

8. Dacă aduci un viţel Domnului ca ardere de tot sau ca jertfă pentru împlinirea unui vot sau pentru împăcare,

9. să aduci pe lângă viţel, ca ofrandă, trei zecimi [dintr-o éfă] de făină aleasă frământată cu o jumătate de hin de untdelemn,

10. iar vin să aduci ca jertfă de băutură o jumătate de hin: este o jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului.

11. Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru miei sau iezi!

12. După numărul [animalelor] pe care le aduceţi, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor!

13. Toţi băştinaşii să facă acestea aşa când aduc jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului!

14. Străinul care locuieşte cu voi sau care va fi în mijlocul vostru din generaţie în generaţie şi care aduce jertfă prin foc, mireasmă plăcută Domnului, s-o aducă cum o aduceţi voi!

15. Să fie o singură lege pentru adunare! Şi pentru voi, şi pentru străinul care locuieşte [la voi], să fie o lege veşnică, din generaţie în generaţie: după cum sunteţi voi, să fie şi străinul înaintea Domnului!

16. Să fie o singură lege şi o singură judecată, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte cu voi!»”.

17. Domnul i-a zis lui Moise:

18. „Vorbeşte-le fiilor lui Israél şi spune-le: «Când veţi intra în ţara în care eu vă conduc

19. şi când veţi mânca pâine din ţara aceea, să aduceţi un dar ridicat pentru Domnul!

20. Să aduceţi ca dar ridicat Domnului o turtă din pârga aluatului vostru! Ca darul legănat din arie, aşa să-l aduceţi!

21. Din pârga aluatului vostru să aduceţi un dar ridicat pentru Domnul din generaţie în generaţie.

22. Dacă păcătuiţi din greşeală şi nu împliniţi toate aceste porunci pe care le-a dat Domnul lui Moise,

23. tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care a poruncit Domnul şi de atunci înainte, din generaţie în generaţie;

24. dacă [păcatul] a fost făcut din greşeală şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot, ca mireasmă plăcută Domnului, împreună cu ofranda sa şi cu jertfa sa de băutură, după rânduială, şi un ţap pentru jertfa pentru păcat!

25. Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea fiilor lui Israél şi li se va ierta; căci a fost un păcat [din] greşeală. Ei au adus darul lor, jertfă prin foc pentru Domnul şi jertfa lor pentru păcat înaintea Domnului, pentru păcatul lor [făcut] din greşeală.

26. Se va ierta întregii adunări a fiilor lui Israél şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit din greşeală.

27. Dacă un om singur a păcătuit din greşeală, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat!

28. Preotul să facă ispăşire pentru cel care a păcătuit din greşeală – când a păcătuit din greşeală înaintea Domnului – ca să se facă ispăşire pentru el şi i se va ierta.

29. Să fie o singură lege pentru voi cu privire la cel care păcătuieşte din greşeală, atât pentru băştinaşul dintre fiii lui Israél, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor!

30. Dar dacă cineva păcătuieşte voluntar, fie băştinaş, fie străin, acesta îl blestemă pe Domnul: să fie nimicit din mijlocul poporului său!

31. Căci a dispreţuit cuvântul Domnului şi a încălcat porunca lui; să fie nimicit şi nelegiuirea lui va fi asupra lui»”.

32. Când fiii lui Israél erau în pustiu, au găsit un om care strângea lemne în zi de sabát.

33. Cei care l-au găsit strângând lemne l-au adus la Moise, la Áaron şi la toată comunitatea.

34. L-au pus sub pază, căci nu era hotărât încă ce trebuia să i se facă.

35. Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acesta să fie dat la moarte! Toată adunarea să-l bată cu pietre în afara taberei!”.

36. Toată adunarea l-a scos în afara taberei şi l-a bătut cu pietre; şi a murit, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.

37. Domnul i-a zis lui Moise:

38. „Vorbeşte-le fiilor lui Israél şi spune-le să-şi facă ciucuri la colţurile hainelor lor din generaţie în generaţie şi să pună la ciucurii de la colţuri un fir de purpură!

39. Să aveţi [aceşti] ciucuri şi, când vă uitaţi la ei, să vă amintiţi de toate poruncile Domnului ca să le împliniţi şi să nu vă luaţi după inima voastră şi după ochii voştri care vă fac să vă desfrânaţi după ei.

40. Să vă aduceţi aminte de toate poruncile mele şi să le împliniţi şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru!

41. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.





“Pense na felicidade que está reservada para nós no Paraíso”. São Padre Pio de Pietrelcina